Sunt asa cum am fost mereu, desi poate putin altfel. Sunt aceasi ca atunci cand m-ati cunoscut si cu toate astea sunt altfel de fiecare data cand ne intalnim. Cu unii dintre voi ma intalnesc rar, cu altii zilnic... chiar si asa, sunt tot eu. Faptul ca ne vedem mai rar sau mai des nu ma face cu nimic mai putin sau mai mult "eu" decat sunt.
Timpul insa este cel care ne joaca feste marete, ne da impresia ca distanta "ucide"... poate s-o faca sau nu, de noi depinde. Pe mine distantele ma fac sa fiu de multe ori mai aproape, cu sufletul, cu gandul de cei care sunt departe fizic de mine. E drept... prieteniile se dilueaza la distanta, iubirile devin goale si discutiile tot mai generale, dar chiar si asa, cand oamenii raman la fel, cand au aceleasi principii de viata si aceleasi lucruri in care cred, povestea lor poate dainui peste timp.
Sunt eu, oriunde as fi, schimbata sau nu, departe sau nu... sunt aceeasi eu dintotdeauna.